Gura Portitei

La inceput de August, in plina perioada de averizari cu coduri galbene si alte culori, optiunile pentru a combate canicula sunt relativ putine. Muntele este bineinteles o optiune buna, dar nici marea nu e o varianta de ocolit.

Dupa diverse hotarari si renuntari, desi la Londra Olimpiada de Vara e in plina desfasurare, s-a strans un grup de 13 persoane cu varste de la sub 3 ani la peste 40 pentru o destinatie de vacanta la malul mari – Gura Portitei. Optiunile de cazare acolo sunt multiple, de diverse calitati si preturi, dar noi am ales cortul, cea mai ieftina. Cateva persoane din grup erau prima oara cand mergeau cu cortul si au vrut sa traiasca experienta asta. Pentru ca experienta sa fie cat mai placuta, am ales sa ramanem doar o noapte. E adevarat ca au fost si alte motive care au dus la decizia de a sta o singura noapte. Am plecat din Constanta doua masini, am parcat la Jurilovca intr-o parcare pazita cu 5 lei pe zi. Rezonabil, parerea mea. 

Plecarea din Jurilovca

Nici nu parcasem inca si deja fusesem abordati si rezolvasem problema transportului pe apa. Pretul similar cu vaporasul standard, dar salupa rapida. Platim 30 lei de persoana, ocupam doua salupe si pornim.

Iesirea in Lacul Razelm

Dupa aproximativ jumatate de ora traversam lacul Razelm, intram in lacul Golovita si ajungem la Gura Portitei. Vorbim la receptie si tot acolo platim pentru corturi, 30 lei pentru fiecare cort pe care il vom instala.

Plecam de la receptie si incercam sa caram toate bagajele dintr-un singur drum. Incerc sa iau mai multe bagaje si reusesc sa sparg o sticla de wisky. Din punctul meu de vedere nu e nici o pierdere. Constatam ca avem atatea bagaje de ai putea crede ca stam cateva saptamani. Ne alegem locul si incepem instalarea taberei. Instalam 7 corturi pentru persoane si pentru ca avem in plus, montam un cort si pentru bagaje. In situatia asta nu ne raman decat doua corturi nemontate – organizarea poate ca nu a fost perfecta. Pentru ca suntem comozi aproape toate corturile sunt “2 seconds”. Unul singur este “clasic” – un cort igloo. E nevoie de un cort mai mare si acesta va juca acest rol. La montarea taberei se constata o problema, cuiele nu prind in nisip, de aceea trebuie sa folosim pietre. Mai tarziu se va dovedi ca si aceasta metoda poate avea implicatii negative. Pentru desavarsirea taberei, montam si o culme de rufe. Vom avea de uscat prosoapele de baie. E bine sa te simti “acasa” si cand esti departe de casa.

Umbra

E deja ora pranzului si Soarele este puternic. Vom petrece cea mai mare parte a timpului cautand umbra. Pe plaja sunt cateva umbrelute dar umbra lor pare insuficienta. De fapt este insuficienta pentru a incapea toti sub o singura umbrela, de aceea unii dintre noi stau doar partial la umbra. Sunt si cativa temerari care se bronzeaza. In rest relaxare, baie in mare, relaxare, mancare. Mancarea partial carata cu noi, dar si de la terasele existente. Preturile rezonabile, mai mici decat in Mamaia si mancarea buna. Spre seara Soarele mai reduce  din putere si noi devenim mai activi. Mancam la terasa si aflam ca seara este spectacol cu specific lipovenesc.

Inainte de ora 22 suntem la locul de desfasurare. Nu e multa lume dar noi suntem perseverenti si asteptam. Dupa aproape o ora de asteptare inca nu incepe nimic, dar deja s-a aglomerat si noi aveam locuri bune, in fata. Vrem sa plecam dar chiar acum cand atata lume ravneste la bancutele noastre de lemn? Un tanar din public, usor “afumat” se duce pe scena si face putin spectacol. Incepe o melodie folk si publicul il sustine. Se spun cateva bancuri, lumea il striga pe Fuego. Din fericire nu apare, presupunem ca e acasa, suparat ca impodobitul bradului nu e proba olimpica. Unul dintre ai nostri, un baiat de 12 ani, se duce pe scena alaturi de tanarul deja prezent acolo si intregeste spectacolul. Publicul aplauda si il aclama. Suntem bucurosi ca e “de al nostru”. Timpul trece mai repede si apare formatia asteptata.

Ansamblul folcloric lipovenesc

Este un grup folcloric lipovenesc, imbracati traditional. Ne canta ceva din folclorul lipovenesc, danseaza cu cateva persoane din public. Era pregatit si un foc de tabara, pe care il aprind si se canta si danseaza la lumina lui. E un spectacol reusit dar pentru noi a fost o zi obositoare si nu stam pana la sfarsit, ne retragem spre corturi desi spectacolul nu e gata. Ajunsi acolo constatam ca o parte deja dormeau, alti cativa stateau inca afara la aer si la vorbe. Imi aduc izoprenul din cort si ma asez pe nisip. Imi dau seama ca e o seara minunata si e pacat sa dorm in cort, asa ca imi aduc sacul de dormit si, desi in jurul meu inca se vorbea, adorm.

Cand ma trezesc soarele nu rasarise inca, dar era pe aproape. Constat ca am fost doi care am dormit afara.  Nu stiu cat este ceasul, nu am la indemana asemenea aparate. De la plecarea de acasa nu mi-am luat ceas, iar telefoanele au lost lasate in cort. Eram acolo pentru relaxare, si asta pentru mine inseamna ca timpul se masoara altfel, si anume: cand iti e foame e timpul sa mananci, cand iti e somn e timpul sa dormi, cand esti odihnit e timpul sa te trezesti te trezesti. Acum eram aproape odihnit, asa ca am mai dormit putin. Cand soarele a inceput sa straluceasca m-am trezit. Asta poate fi un dezavantaj al dormitului afara dar placerea e mai mare si merita, parerea mea.

Peste zi soarele e din nou puternic, din nou urmarim umbra, si facem baie in mare. Incercam sa inchiriem o hidrobicicleta dar sunt doar doua si multi pretendenti. Renuntam. Se poate trai si fara. Stabilim ora de pleccare si sunam dupa barca sa vina sa ne ia, si cand se apropie timpul ne apucam sa strangem tabara. Impachetam si constatam ca unul din corturi are barele de fibra de sticla rupte. Cel mai probabil s-au rupt de la pietrele asezate neglijent pe ele, pietre folosite pentru ancorarea cortului. Supararea e putin amplificata si de faptul ca era un cort nou. Vom cauta o solutie buna de remediere intrucat tijele nu se gasesc separat ca piese de schimb.

plecam pentru o luna?

Ne ducem pe cheu cu toate bagajele (si asa cum am stabilit mai devreme, nu sunt putine) sa asteptam salupele ce ne vor duce spre Jurilovca. Ajungem la masini si ne imbarcam spre casa. Alegem alta ruta spre Constanta, prin statiunea Mamaia, dar nu realizam decat foarte tarziu un lucru – e duminica dupa amiaza si multa lume pleaca din statiune. E aglomeratie si stam in trafic. Alegem o ruta ocolitoare pe malul Canalului si iesim la Ovidiu. A fost o decizie buna pentru ca toata statiunea se mergea bara la bara. Ajung acasa si am impresia ca nu sunt foarte obosit, ma asez la televizor si simt ca adorm instant. Pana la urma poate ca totusi sunt foarte obosit. Dar cu siguranta relaxat.

plecam de la Gura Portitei