Fagaras la inceput de vara

Dupa o asteptare indelungata si pregatiri nu tocmai amanuntite ce au inceput cu cateva luni in urma, am plecat intr-o drumetie spre creasta Fagarasului.

Pe 02 Iunie, dupa un start lansat greoi, pe la ora 11 pornim din Constanta spre Breaza (de Brasov), locul de pornire al traseului nostru. Abia cand ai iesit din oras poti aproxima cine merge si cine renunta si dupa ce componenta echipei s-a modificat de mai multe ori, suntem in total, daca ma numar si pe mine, doi. Nu suntem multi dar suntem dornici de drum si munte sau cel putin asa consideram. Spre seara ajungem in Breaza, trecem de sat si gasim un loc de cort. Intram la somn si adormim pe la 20:30 - 21:00.

Duminica 03 Iunie, prima zi din marea noastra excursie. Ne trezim devreme dupa standardele de oras (7:00) si incepem pregatirea bagajelor. Peste noapte nu a fost frig, temperatura nu a scazut sub 7°C. Presiunea atmosferica 736hPa. Lasam masina in curtea unui bar din apropiere, Cabana Vanatorilor, si pe la ora 10:00 pornim la drum spre "Zona Urlea" - cum este specificat pe indicatoarele turistice, indicatoare noi si bine intretinute de serviciul de salvamont Victoria. Timpul specificat pe indicatoare este de 3:30h.

Nu mai este “Cabana Urlea”, asa cum inca o gasim pe indicatoarele vechi, dar asta e o alta poveste.

Pana pe la ora 12:00 traseul urmat de noi, punct rosu, urca pe un drum forestier si suntem insotiti de urmele de TAF-uri(Tractorul Articulat Forestier) pana dupa 1000m altitudine. Pe la 15:30 ajungem la “Zona Urlea”. Motivul pentru care se numeste asa este evident.

"Zona Urlea"

Inainte de cabana, cam la 20 minute gasim un izvor, total neamenajat dar ne descurcam.

16:30 plecam de la Urlea spre Lacul Urlea. La 15:30 incepe ploaia. Ne adapostim sub foaia de cort si punem la fiert o supa. Ploaia se opreste dar nu iesim de sub adapost decat dupa ce terminam de mancat. Strangem si continuam printre jnepeni. Sunt plini de apa si ne udam pe haine mai mult decat ne-am udat de la ploaie. Vedem o capra neagra, care se va dovedi singura vazuta pana coboram. Suntem la inaltime, aproape de 2000m, si hainele se usuca repede. Mergem pana pe la ora 19:30, cand ajungem intr-o sa, sub Varful Mosu (2231m) unde nu suntem siguri de drum. Suntem obositi si punem cortul. Pana aici am urmat traseul punct rosu, traseu care merge peste varful Urlea (2473m), din care se separa traseul punct albastru, traseul pe care il urmam noi. Presiunea atmosferica este in scadere, bate vantul bine, nu sunt multi nori. Intru la somn devreme, nu apuc sa folosesc lanterna.

Luna este mare, nu sunt nori si lumina este puternica. Se poate merge la lumina lunii fara probleme, dar la noi nu e cazul.

 

Luni 04 Iunie, ziua a 2-a. Ma trezesc devreme, pe la 6:00. Soarele bate tare, si pana la ora 7:00 in cort este foarte cald (18°C), peste noapte nu a scazut sub 10°C. Presiunea atmosferica in foarte usoara scadere (de la 801 la 800hPa).

Pe la ora 9:00 plecam spre Lacul Urlea, si dupa 15 – 20 min ajungem la un refugiu. Este nou, functional, curat. Daca nu as sti ca sezonul este abia la inceput as zice ca refugiul a fost montat anul acesta. Nu este nimic zgariat pe pereti, nici macar scrieri cu markerul. 

Undeva pe la ora 12:30 ajungem la Lacul Urlea, unde gasim alt refugiu, la fel ca celalalt, nou, curat, functional. O sa stam in el, e mai convenabil decat sa punem cortul.

In timp ce urcam era cald si soare si o idee se naste in gandul nostru - sa facem baie in Lacul Urlea. Pana la urma, din diferite motive, am hotarat ca nu e momentul sa facem baie in lac.

Lacul Urlea (2194m)

Ne hotaram sa ducem o parte din alimente si apa sus in creasta: o parte din conserve, o parte din apa si, o hotarare de care ne vom indoi mai tarziu, painea si supele instant.

Inainte de ora 14:00 plecam spre creasta desi cerul este usor acoperit. Urmam traseul punct albastru, dar pentru a evita niste pante abrupte inzapezite pe care poteca le intersecteaza, urcam pieptis direct in creasta pe o panta abrupta si periculoasa as spune eu (de nota 7-8 pe o scara de la 1 la 10 unde 1 e plimbarea prin parc, 2 e mersul pe strada, 9 e atunci cand cazi si lovesti ceva si 10 putin mai grav de atat). Ajungem in creasta si lasam mancarea la “adapostul” catorva stanci si continuam pe traseul banda rosie, traseu din care deviem spre Vaful Dara (2501m). Teoretic este poteca nemarcata, dar noi nu am putut decat sa ghicim pe alocuri cateva urme de poteca. Din fericire varful este vizibil si se ajunge usor si fara poteca. La 16:30 ajungem pe Vf. Dara, facem cateva poze si continuam spre  Vf. Hartopul Darei (2506m). Aici ajungem la 16:45. Pozele de rigoare si plecam inapoi. 

Vf. Hartopul Darei(2506m) in spate Vf. Dara (2501m) si Vf. Urlea (2473m)

Pe drum ne gandim ca poate nu a fost o idee tocmai buna sa lasam painea, intr-o punga, undeva afara, dar ne convingem singuri ca nici prea rau nu este. Asta si pentru ca nu vrem sa mai mergem pana la "ascunzatoare". Ne intoarcem in poteca banda rosie (traseul de creasta) unde ajungem la 17:30 si o urmam putin spre est, dar o parasim repede pentru a cobora inapoi spre lac, de data asta direct prin extremitatea sudica a caldarii Urlea. Ajungem la lac pe la ora 18:30 si imediat dupa si la refugiu. Constat ca mersul a lasat mici urme pe picioarele mele - basici. Poate e de la cobarare excesiva, poate e de la bocanci. Eu o sa zic ca e de la soseste. Sunt convins ca se vor vindeca la un moment dat. Nu apuc sa folosesc lanterna nici astazi, intru la somn devreme.
  

Marti 05 Iunie, ziua a 3-a. Dimineata ploua, la un moment dat chiar tare. Continua sa ploua si dupa ora 8:00, si vremea nu pare sa se inbunatateasca prea repede. Temperatura in refugiu nu a scazut sub 7°C. Presiunea atmosferica e in usoara scadere (de la 782 la 779hPa). Nebulozitate 100%.

Ploaia da semne ca vrea sa se opreasca.

Probleme la facut bagajele, desi avem mai putin nu mai incap in rucsaci. Imediat iau nastere doua teorii.

1: de la altitudine si temperatura rucsacii si numai ei se conntracta.

2: de la presiunea scazuta toate obiectele din bagaj ocupa un volum mai mare. Consideram a 2-a teorie fiind mai aproape de adevar, stim ca nu ne putem opune legilor fizicii si ne supunem.

Pe la 10:30 plecam din refugiu spre creasta. Rucsacul e mai usor, dar mintea este incarcata. Ma gandesc la painea lasata sus, si la ploaia ce a trecut peste ea. Si la ce animale ar fi putut sa o consume. Pana la urma nu e asa de rau, doar ca, daca cineva sau ceva a imprastiat conservele e posibil ca acestea sa o ia la vale si cum panta acolo nu e tocmai lina, sa se opreasca repede si sa avem sanse sa le gasim. O sa ajungem si o sa vedem.

Urcarea de la Lacul Urlea am facut-o direct prin sudul caldarii, pe unde coborasem seara. Periculozitatea traseului nemarcat ales este de 3-4 pe scara descrisa mai sus. Ajungem pe creasta dupa aproximativ 1h30min, sunt 8°C. O sa iasa soarele si o sa se incalzeasca putin.

Pe la 12:30 ajungem la locul unde lasasem mancarea si ne linistim.

Facem un inventar scurt: painea nu mai este deloc (nici firimituri nu gasim), 2 supe instant sunt imprastiate – una desfacuta si nemancata, una nedesfacuta. E clar ca nu i-au placut. 3 supe instant cu taitei – taiteii lipsesc (din nou, nici un fel de firimituri – s-a mancat frumos). Gasim pliculetele cu condimente din interior: toate trei, unul desfacut si nemancat, doua intacte. Banuim ca nici astea nu i-au placut. Ne mai gandim la ceva – oare ce contin pliculetele astea de nu le-a mancat nimic? Sau erau adeptele unei diete sanatoase? Dintre conserve lipseste una singura, de pate. Logic, ne gandim, painea nu intra prea bine simpla, a mers mai bine cu pate. Dintre pungile in care era lasata mancarea am gasit doar bucatele, imi place sa cred ca am recuperat mai mult de 50% din plastic, restul facand si noi ca multi turisti, l-am imprastiat pe munte. Asa ne place sa credem ca noi, cand mergem, nu daunam cu nimic mediului inconjurator.

Ne gandim, fara sa acuzam pe nimeni in afara de noi, ce animal am hranit. Om, turist sau cioban nu a fost cu siguranta. Urs sigur nu a fost (ar fi deschis si mancat si conservele, si asta nu pentru ca erau cu deschidere rapida ci pur si simplu pentru ca putea). Iepure, vulpe, lup foarte putin probabil. Capra sau ceva rozatoare. Eu cred ca ceva rozatoare. Altii considera ca a fost capra. Oricum totul s-a intamplat de dimineata, dupa ce s-a oprit ploaia, praful de la supe fiind uscat cand l-am gasit noi.

La ora 15:00 ajungem in Fereastra Mare a Sambetei (2188m). Teoretic aici este loc de cort. In situatia noasta este un strat de zapada de aproximativ 2m inaltime care acoperea toata saua. Oricum este devreme si vrem sa mergem mai departe. Verificam harta si continuam spre Refugiul Portita Vistei. Din Fereastra Mare se trece peste Vf. Slanina (2268m) si ajungem in Ferastra Mica a Sambetei (2177m). Aici este un refugiu nou construit. Surprinzator nici acest refugiu nu are urme vizibile produse de turisti, din nou, nici markere pe pereti. Si lucrul care surprinde cel mai mult, are panou fotovoltaic (mic 100 – 120W), tub luminos pt iluminatul interior (cu buton on/off) si priza auto de 12V(pt incarcator auto pt mobil), totul functional. Refugiul a fost amenajat de EcoXtem si Hightech Passport - bravo.

In refugiu ne-am intalnit cu primul om pe care l-am vazut de cand am urcat pe munte. A urcat de la Sambata si va cobora tot acolo in aceiasi seara. Verificam iar harta, si constatam ca pana la refugiul Portita Vistei avem de trecut peste 4 varfuri: Galasescu Mic (2433m), Galasescu Mare (2470m), Galbenelele (2456m) si Hartopul Ursului (2461m). Vremea da semne tot mai puternice ca vrea sa se strice, dupa ce termometrul a ajuns la 15°C la pranz, a scazut, iar pe la 7-8°C spre dupa amiaza. Continuam si pe la ora 19:00 este deja ceata deasa. Inainte sa vina ceata ochisem un loc bun de cort, cam la 50 -70m mai jos de poteca, sub varful Hartopul Ursului, decidem sa ne oprim si punem cortul. La ora 19:30 cortul e asezat, facem si un mic baraj de pietre spre sud, in ideea de a ne proteja putin daca bate vantul tare.Verificam altimetrul si suntem la 2392m altitudine. La 19:45 incepe ploaia. Pe la 8:30, ploua tare. Tin lanterna la indemana dar nu este cazul sa o folosesc. Somn.

Miercuri, 06.06, ziua a 4-a. Dimineata ploua. Cand tare cand mai incet. Vantul bate moderat dinspre nord. Barajul nostru de pietre nu a avut nici un efect, dar am avut alt baraj natural, mult mai mare si eficient. La ora 9:00 in cort sunt 4°C. Sacii nostri sunt confort pana la -6°C si pana acum nu se dezmint. Cu mici pauze a plouat toata noaptea. Tot cu mici pauze am dormit si noi. Presiunea a scazut foarte putin (de la 766 la 764hPa). Mie imi vine greu sa mai dorm. Stau in sac de mai mult de 12 ore. Totusi reusesc in continuare sa dorm. Nu mai ploua tare, dar nu se opreste inca. A venit si foarte putina zapada, s-a adunat pe panza cortului si a alunecat langa el. Pe la ora 11:00 se opreste ploaia si iese pentru foarte scurt timp soarele. In cort temperatura urca rapid pana pe la 18-20°C. Revine ceata si temperatura scade la fel de repede cum a crescut. Cortul are hidroizolatie dar nu are termoizolatie. Si in cazul asta hidroizolatia a rezistat foarte bine, nu a intrat decat foarte putina apa in cort si asta din erori de montaj. Vizibilitatea e cam de 50m. Am decis ca iPhone-ul sa doarma cu mine in sac. Nu stiu daca asta ii face bine sau rau dar asta e modul meu de a-i arata ca tin la el. Nokia sta in rucsac, pe veranda cortului si nu protesteaza. Bateria arata tot plin. Pana la urma cei de la Nokia au facut treaba buna. Evident amandoua telefoanele sunt inchise. La ora 13:00 mancam. Ultima masa a fost ieri pe la ora 17:00, pe drum. La 14:30 suntem afara si asteptam sa se usuce putin cortul. Speram ca vantul sa il usuce, ceata puternica nelasand soarele sa treaca.

 

Judecand dupa numarul mare de gunoaie gasite in apropiere locul asta a mai fost folosit de multe ori pentru campat. Evident, turistul obisnuit nu poate sa isi care conservele goale sau sticlele goale de bautura. Acum, daca unii lasa conservele sa rugineasca, oare cei care au lasat conserve de aluminiu sau sticle si borcane goale, le-au lasat in idea ca vor ruginii si acestea si vor disparea, sau si-au dorit sa readuca bogatiile subsolului la loc in subsolul patriei? Strangem totul intr-un singur loc, si ne rezumam la atat.

La ora 15:00 plecam spre refugiul Portita Vistei. Avem de traversat o limba mare si abrupta de zapada si hotaram sa o ocolim. Trecem pe deasupra si de aici suntem foarte aproape de creasta. Urcam pe zapada abrupta, urc primul si sap trepte, cu bocancii. In timp ce urc ma gandesc ca poate este cornisa. Ma linistesc pentru ca desi este ceata puternica se vede suficient cat sa vad un marcaj pe stalp metalic, montat dincolo de creasta. Urc cu incredere, e o senzatie placuta sa urci pe zapada, sa treci peste o creasta, fie ea si una secundara ca in cazul nostru. Dincolo vizibilitatea este la fel de mica, sub 50m. Ne oprim pe o portiune cu stanci si iarba. Este ora 16:00. Nu se vede poteca si decidem sa asteptam sa vedem ce ne asteapta in continuare. Asteptam sa se imprastie putin ceata si pana la 16:30 nu se intampla nimic. Tot ce putem sa vedem e ca zapada se intinde mult in jos, e abrupt si banuim ca poteca e aproximativ pe curba de nivel.

Nu avem echipamentul de iarna la noi. Am lasat si coltarii si pioletul acasa, doar mergem vara la munte. Ar fi fost foarte bune, dar si cei de la Salvamont Victoria au spus ca nu e nevoie, e doar putina zapada, si de jos de la baza la fel se vedea, dupa cum am constatat si noi.

La cum arata vremea si ceasul, avem 2 optiuni: 1. sa punem cortul unde am stat si noaptea trecuta si incercam din nou ziua urmatoare in speranta ca se indreapta vremea sau 2. sa ne intoarcem la refugiul din Fereastra Mica (aproximativ 3 ore de mers), si sa coboram pe la Cabana Sambata. Luam in calcul si vremea care vrea sa se inrautateasca si alegem refugiul. La 10 minute dupa ce pornim inapoi simt ca incepe sa ma doara genunchiul drept. Ma opresc si imi dau cu ceva geluri revigorante si ma bandajez cu o fasa elastica. Continuam spre refugiul Fereastra Mare, vantul se inteteste, temperatura e in jur de 4°C. Vantul continua sa bata din ce in ce mai tare si teperatura scade la 0°C. Incepe o ploaie usoara. Continua cu o mazariche racoroasa. Punem husele de ploaie pe rucsaci. La 19:10 ajungem la refugiu. Vrem ceva cald si nu mai avem decat cafea. Bem cate o cafea si mancam putin. La 19:40 incepe ploaia tare si vantul se inteteste. Lasam la uscat pantalonii si gecile. Probabil de dimineata vor fi la fel. Desi nu e foarte mult de cand ne-am trezit, intram iar la somn. Pana la urma daca suntem in concediu, trebuie sa ne odihnim. Ma bandajez mai bine si sper sa ca pana dimineata genunchiul sa isi revina. Nici in seara asta nu aprind lanterna.

Joi 07.06, ziua a 5-a. Noaptea a plouat tare si vantul nu a facut economie. Pe la 3:00 ploaia s-a oprit dar vantul a batut pana dimineata. Pe la 6:30 – 7:00 ceata persita dar nu mai ploua. In refugiu au fost 2°C, in sacul de dormit 23°C. Presiunea atmosferica a fost intr-o foarte usoara crestere, de la 774 la 776 hPa. Ne trezim pe la 8:00, mancam si ne pregatim de plecare. Peste noapte nu s-a uscat nimic din haine, asa cum ne asteptam. Nu prea am alta varianta decat sa aleg metoda de uscare "pe mine". Si genunchiul meu este la fel ca seara, nici o imbunatatire vizibila. La ora 9:05 plecam din refugiu, vantul s-a oprit, ceata persista. Urcam si coboram Vf. Slanina si ajungem in Fereastra Mare a Sambetei la ora 9:30. Aici, un indicator nou, instalat de Salvamont Victoria, cum au mai fost multe pe drum, ne arata “Cabana Valea Sambetei, 2 ore, coborare periculoasa”. Semn triunghi rosu. Pornim la vale si dupa aproximativ 45 min ajungem la 1850m, conform altimetrelor noastre. E soare, si din ce in ce mai cald. Ne oprim sa renuntam la hainele groase in favoarea echipamentul “de vara”. Se vede pana in creasta, ceata s-a risipit aproape complet. Astazi ar fi fost o zi excelenta pentru mers pe sus, dar pentru noi e deja prea tarziu. Drumul coboara in continuare abrupt pana pe fundul vaii, undeva pe la 1500m. Cabana e la 1401m, temperatura a ajuns la 20°C. Inainte de ora 12 ajungem la cabana. Nu stam decat sa bem un ceai si continuam spre Complexul Sambata de Sus. Poteca merge prin padure si imi dau seama ca am tendinta de a uita frumusetea drumurilor prin padure. Raul curge, la un moment dat chiar puternic pe langa noi, e racoare si placut. Si zona asta se va strica, se lucreaza la construirea unei hidrocentrale de mici dimensiuni. Este energie curata, dar cu ce pret?! La ora 15:30 ajungem la Manastirea Brancoveanu. Nu merg sa vad monumentul inchinat “banditilor” care au luptat in munti. Durerea din genuchiul drept este constanta si o simt la fiecare pas, dar este suportabila. Incecam sa gasim un autostop pana la Sambata de Sus, dar doi indivizi imbracati deosebit si fiecare cu un rucsac mare in spate nu au mare succes. Mergem pe sosea, sunt 9km pana in Sambata de Sus. De acolo tot cam atat prin Lisa si Breaza pana la masina. In dreapta se vede o biserica. Presupun ca e biserica din Lisa, dar nu e o sosea care sa ajunga direct acolo. Dupa mai mult de 1/2h de mers pe jos si aproximativ 3 km imi trece prin minte o idee. Am semnal la telefon si acces la Google Maps. Deschid telefonul, caut, si gasesc un drumusor care ajunge mai repede in Lisa. Cum e foarte greu sa contrazici o poza din satelit, luam o decizie radicala – taiem pe camp pana in Lisa. Decizia e radicala pentru ca pe camp sigur nu gasim autostop. Facem dreapta din sosea si continuam pe un drum aproape invizibil, dar navigarea e usoara. Stim directia in care trebuie sa mergem. Dupa ceva mai mult de 1/2h ajungem la un rau. Nu l-am vazut pe harta, desi apare si pe harta de hartie si pe Maps. Este Raul Sambata, rau peste care de dimineata am pasit cu usurinta, si pe care l-am mai traversat de cateva ori prin padure, fie pe jos fie pe podete. Drumul pare sa treaca prin rau printr-un fel de vad. Ne descaltam si il traversam usor. Ajungem la Lisa si de aici pana la bifurcatia cu Breaza sunt mai putin de 2km. Mergem pe jos si speram ca de aici sa gasim o masina. Nu se intampla asa si mergem pe jos. Eu ma opresc la primul magazin pe care il vad in Breaza si imi propun sa astept aici cu bagajele pana vine masina. Imediat se gaseste o masina care sa ia un turist singur si fara bagaje, asa ca in 30min masina a ajuns la mine si la bagaje. Mergem sa punem cortul in acelasi loc unde am dormit si in prima seara. Evident, adorm inainte sa fie nevoie sa folosesc lanterna.

Vineri 07.06. Temperatura in cort nu a scazut sub 14°C. Ne trezim relativ devreme si pornim spre casa.

Traseul aproximativ pe munte

Traseul aproximativ pe sosea

Genunchiul meu e umflat si stand in masina imi amorteste si doare. Pana nu aflu ce am patit, modul de tratament si eventual cum sa evit pe viitor recidiva, declar suspendate orice drumetie pe jos sau cu bicicleta.

Cateva date despre excursie:

-distanta 434km, pe ruta Constanta - Bucuresti - Ploiesti - Predeal - Rasnov - Fagaras - Breaza

- rucsacul a cantarit la plecare 10,5kg, fara mancare si apa, din care 2kg rucsacul gol, 1,5kg sacul de dormit. Mancarea pentru doua persoane a avut aprox 9,5kg inclusiv paine, apa 3 litri
- am petrecut 5 zile pe munte si 2 zile pe drum.