Tyulenovo (Тюленово)

Vara se zice ca este pe sfarsite, ultimul weekend de vara, si alte detalii spatio-temporale, dar chiar si in conditiile astea temperatura nu tine cont si temperaturile se mentin peste 30°C si numarul de turisti e foarte mare. Vrem sa scapam de inghesuiala si decidem sa mergem pe mult titratul litoral bulgaresc.

Alegem o locatie relativ cunoscuta pentru noi, Tyulenovo (Тюленово) nume ce il poarta din 1942. Distanta de la granita, aproximativ 30km. Numele vechi din timpul cand Cadrilaterul apartinea Romaniei este Calacichioi, nume de deriva din mai vechiul nume turcesc Kalaç-Köy. İnitial satula fost locuit de populatii de origine gagauza (turcofoni de religie crestin ortodoxa). Este un localitate/statiune cu 200 locuitori in timpul verii,  60 in restul anului, conform wikipedia. In limba bulgara tyulen inseamna foca, dar foci (Monachus monachus) nu au mai fost vazute in zona din anii ’80.

faleza la Tyulenovo

Initial au fost multi doritori pentru plimbarea asta acolo dar in dimineata plecarii ne-am adunat doar 6 oameni vrednici, baieti si fete si am pornit spre destiantia de vacanta de o zi.

Tinta noastra este un tarm stancos cu faleze inalte de unde se poate sarii in apa. Tot acolo sunt si trasee de escalada, o disciplina distractiva, deep water solo, dar acum nu asta e treaba noastra. Tinta este baie in mare, sa sarim de pe stanci. Apa de acolo este parca diferita de apa obisnuita a Marii Negre, mai limpede, mai albastra. Startul nostru a fost destul de greoi, dar pe la ora 12, dupa ce facem cateva cumparaturi de la un supermarket, reusim sa pornim. Drumul pana la vama decurge fara probleme, trecem foarte usor granita (doar cu buletinul, cum erau creditele acum ceva vreme) si cumparam buvignieta, pt o saptamana – 25 lei. Dupa granita, surpriza – soseaua este asfaltata proaspat, nu sunt trasate marcaje dar asfaltul este de calitate. Sunt cateva marcaje pe marginea drumului si limite de viteza. Incercam sa le respectam. Nu dureaza mult si ajungem si trecem repede de prima localitate – Durankulak. Inca putin si ajungem la Shabla si de aici facem stanga spre mare. Aici asfaltul nu mai este nici proaspat si nici de calitate. Ne apropiem si recunoastem putin tarmul, totusi, in zona este cantonata o baza militara, cu niste masini ce par lansatoare de rachete. Rachetele nu se vad, dar sigur sunt undeva in zona. Ne deruteaza putin dar dupa o scurta recunoastere a terenului gasim locul cautat. Din pacate constatam ceva usor neplacut. Sunt valuri destul de mari. Totusi la fata locului sunt doi bulgari si unul dintre ei sare in apa. Vedem ca nu iese foarte greu si doi temerari dintre ai nostri decid sa intre. Eu ma multumesc sa ma uit si sa le fac cateva poze.

temerarii

Intradevar si ei afla pe propria piele ca iesirea din apa poate fi dificila, si din motivul asta sezonul de baie la tarmul bulgaresc se incheie repede. Mancam ce ne-am adus de acasa (adica din Romania) si plecam. Avem o scurta dilema daca sa mergem pana la Dalboka la ferma de midi sa mancam acolo sau sa mergem spre casa. Doar ce am mancat si ajungem la concluzia ca nu e momentul sa mergem la ferma. Pornim spre casa, respectam din nou limitele de viteza, ne depaseste un coleg de al meu, ii dau mesaj sa stie ca nu poate sa umble nedetectat nici prin strainatate. 

spre tara

Pe drumul de intoarcere ne oprim la Vama Veche sa facem o baie in mare. E multa lume dar din pacate lipseste ceva. Lipseste spiritul de alta data, spiritul din Vama. Mai sunt cateva terase, din ce in ce mai putine, de unde se aude muzica mai de calitate. Restul ... fite. Oamenii...la fel, cativa sunt cei „hard core” care inca au spiritul de vama, restul...la fel ca terasele – fite.

Ajungem la plaja si aici se continua in acelasi spirit. Plaja este plina de sezlonguri si umbrelute. E multa lume la soare sau la umbra. Sunt si cateva fete ce adopta moda topless. Desi ma uit cu placere la ce e frumos nu sunt de acord cu acest mod de manifestare. Din nou lipseste ceva – corturile de pe plaja. Sunt cateva corturi undeva departe spre 2 Mai.

coloniile de foci nu mai sunt

Facem o baie, apa este buna, inotam putin, si iesim la soare sa ne uscam. Nu mai pierdem mult timp si plecam spre casa. Ne oprim la faimoasele clatite din vama, stam la coada si dupa vre-o jumatate de ora ne vine randul si cumparam cateva, pentru fiecare dupa gust.

la coada la clatite

Pana sa ajungem in oras mai apar si alte ocolisuri ce mai trebuiesc facute, motiv pentru care intarziem mai mult decat am programat. Cumva este vina mea pentru intarzire, sau pentru ca nu am anuntat, inca nu stiu. In oras ajungem tarziu si merg spre casa. La Tyulenovo revenim oricand cu placere.

Star party 2012

In actuala conjunctura geopolitica mondiala multe lucruri incep cu un telefon. Asa a inceput si povestea “Star Party”.

Primesc un telefon de la un prieten si ma invita la o iesire in natura cu scopul de a vedea stele. Ideea nu e noua nici macar pentru mine, aceasta urmand sa fie a doua experienta de gen. Urmeaza discutii si parlamentari si in seara plecarii suntem, din nou, in total daca ma numar si pe mine, doi oameni. Dar macar sunt oameni de nadejde. Ajungem cu o mica intarziere (pe la ora 22) la locul de desfasurarea al party-ului. E deja intuneric bine si nu prea vedem pe nimeni la fata. Cunoastem doar putina lume, dar oamenii de acolo sunt prieteneosi.

telescop "inteligent"

Sunt cateva telescoape performante, laptopuri ce conlucreaza cu telescoapele respective, un generator ce asigura energia necesara si lume destul de multa. Sunt si cateva telescoape mai…simple. Simple in comparatie cu cele legate la calculatoare.

"tun" la odihna

O surpriza placuta pentru mine este ca au venit copii din comuna din apropiere (2-3km) si erau interesati de ce se intampla acolo. Oameni priceputi le-au aratat diferite constelatii si zone ale cerului ceea ce banuiesc ca le-a placut. Mie mi-a placut si am mai invatat si eu cate ceva.

Pe la ora 2 – 3 dimineata au aparut cativa nori pe cer ceea ce facea observatiile dificile. Multi dintre astronomi s-au retras. Si multi dintre cei neastronomi s-au retras, noi facand grup comun cu aceastia si ducandu-ne la cort.

Aflu ca generatorul este oferit de primaria comunei din apropiere, ce se implica direct in astfel de actiuni, ba mai mult doreste construirea unui observator astronomic in zona. Generatorul a consumat foarte mult dar abia pe lumina constatam ca are si un mod economic de functionare, daca nu e nevoie de putere, dar noaptea sunt mai greu de remarcat toate reglajele disponibile. Pana la ora 2 a consumat toti cei 10L de benzina pregatiti pentru el.

dimineata, telescoapele asteapta

Din fericire s-a ales un loc bun de cort, la umbra, si asta a rezultat in posibilitatea de a dormi pana tarziu. Tarziu a insemnat pana la ora 9, cand deja temperatura era destul de mare si era din ce in ce mai greu sa ramanem la interior.

Mancam si ca sa treaca ziua mergem la plimbare prin padurile din jur. Urcam pana pe o culme din apropiere, facem cateva poze si ne odihnim putin la umbra. Cerul este acoperit de cativa nori ce nu lasa soarele sa straluceasca foarte tare. Atmosfera e placuta, nu este foarte cald.

Ne intoarcem la tabara si facem ceea ce am venit sa facem – observatii astronomice. Cu filtrele potrivite ne uitam la Soare. Observam cateva pete intunecate in diferite zona ale Sorelui.

Noi, totusi fiind oameni simpli si nu astronomi, vrem sa folosim telescopul pentru observatii pe camp, si speram sa vedem ceva interesant. Evident telescoapele apropie mult mai mult decat un binoclu, dar arata imaginea rasturnata. Asteptam sa vina seara sa se reinceapa observatiile, dar pe cer persista cativa nori ce ameninta sa strice sesiunea de observatii astronomice.

Verificam programele ce urmaresc Statia Spatiala Internationala (ISS), si aflam ca seara, va fi vizibila din locatia noastra. Toata lumea o asteapta cu interes, dar norii inca persista. Cu aproximativ 20 minute inainte de ora programata norii se risipesc si ramane un cer perfect limpede. Apare si Statia si este primita cu urale de bucurie. Cu siguranta cei 6 cercetatori de la bordul ei nu ne-au auzit, dar pentru noi asta nu conteaza. ISS orbiteaza in jurul pamantului la aproximativ 350km altitudine si se deplaseaza cu ceva mai mult de 27.000km/h,  si asta fara sa aiba motor.

Seara continua cu telescoapele atintite spre cerul senin. Toata lumea e multumita de conditiile atmosferice. Pe la ora 1 oboseala isi face simtita prezenta si decid ca e momentul sa ma odihnesc. Atmosfera e prea placuta sa intru in cort si aleg sa dorm afara. Bineinteles in sacul de dormit. Imi aleg un loc drept si chiar daca e aproape de telescoape si se aude generatorul, adorm usor.

Ma trezesc si e deja lumina, soarele ma incalzise bine. Fac un efort si ma repozitionez la umbra, ies din sac si incerc sa mai prind macar cateva minute de somn. Reusesc. Dupa ora 9 incep sa apara oamenii care au stat la observatii, dupa spusele lor pana la ora 5. Ma ridic si eu, nu din pat ci de pe jos. Nu am auzit nimic, nu m-a deranjat nimic. Generatorul a funtionat toata noaptea si a consumat aproximativ 8 litri de benzina.

Incercam sa terminam mancarea adusa de acasa si aproape reusim. De data asta s-a aproximat bine cantitatea.

Multumim

Le multumim celor care ne-au invitat si celor care au organizat intalnirea si pornim spre casa. Speram ca vom fi prezenti si la alte intalniri asemanatoare, mai bine pregatiti tehnic (cu propriul telescop) speram noi si cu mai multe cunostinte de specialitate.

Gura Portitei

La inceput de August, in plina perioada de averizari cu coduri galbene si alte culori, optiunile pentru a combate canicula sunt relativ putine. Muntele este bineinteles o optiune buna, dar nici marea nu e o varianta de ocolit.

Dupa diverse hotarari si renuntari, desi la Londra Olimpiada de Vara e in plina desfasurare, s-a strans un grup de 13 persoane cu varste de la sub 3 ani la peste 40 pentru o destinatie de vacanta la malul mari – Gura Portitei. Optiunile de cazare acolo sunt multiple, de diverse calitati si preturi, dar noi am ales cortul, cea mai ieftina. Cateva persoane din grup erau prima oara cand mergeau cu cortul si au vrut sa traiasca experienta asta. Pentru ca experienta sa fie cat mai placuta, am ales sa ramanem doar o noapte. E adevarat ca au fost si alte motive care au dus la decizia de a sta o singura noapte. Am plecat din Constanta doua masini, am parcat la Jurilovca intr-o parcare pazita cu 5 lei pe zi. Rezonabil, parerea mea. 

Plecarea din Jurilovca

Nici nu parcasem inca si deja fusesem abordati si rezolvasem problema transportului pe apa. Pretul similar cu vaporasul standard, dar salupa rapida. Platim 30 lei de persoana, ocupam doua salupe si pornim.

Iesirea in Lacul Razelm

Dupa aproximativ jumatate de ora traversam lacul Razelm, intram in lacul Golovita si ajungem la Gura Portitei. Vorbim la receptie si tot acolo platim pentru corturi, 30 lei pentru fiecare cort pe care il vom instala.

Plecam de la receptie si incercam sa caram toate bagajele dintr-un singur drum. Incerc sa iau mai multe bagaje si reusesc sa sparg o sticla de wisky. Din punctul meu de vedere nu e nici o pierdere. Constatam ca avem atatea bagaje de ai putea crede ca stam cateva saptamani. Ne alegem locul si incepem instalarea taberei. Instalam 7 corturi pentru persoane si pentru ca avem in plus, montam un cort si pentru bagaje. In situatia asta nu ne raman decat doua corturi nemontate – organizarea poate ca nu a fost perfecta. Pentru ca suntem comozi aproape toate corturile sunt “2 seconds”. Unul singur este “clasic” – un cort igloo. E nevoie de un cort mai mare si acesta va juca acest rol. La montarea taberei se constata o problema, cuiele nu prind in nisip, de aceea trebuie sa folosim pietre. Mai tarziu se va dovedi ca si aceasta metoda poate avea implicatii negative. Pentru desavarsirea taberei, montam si o culme de rufe. Vom avea de uscat prosoapele de baie. E bine sa te simti “acasa” si cand esti departe de casa.

Umbra

E deja ora pranzului si Soarele este puternic. Vom petrece cea mai mare parte a timpului cautand umbra. Pe plaja sunt cateva umbrelute dar umbra lor pare insuficienta. De fapt este insuficienta pentru a incapea toti sub o singura umbrela, de aceea unii dintre noi stau doar partial la umbra. Sunt si cativa temerari care se bronzeaza. In rest relaxare, baie in mare, relaxare, mancare. Mancarea partial carata cu noi, dar si de la terasele existente. Preturile rezonabile, mai mici decat in Mamaia si mancarea buna. Spre seara Soarele mai reduce  din putere si noi devenim mai activi. Mancam la terasa si aflam ca seara este spectacol cu specific lipovenesc.

Inainte de ora 22 suntem la locul de desfasurare. Nu e multa lume dar noi suntem perseverenti si asteptam. Dupa aproape o ora de asteptare inca nu incepe nimic, dar deja s-a aglomerat si noi aveam locuri bune, in fata. Vrem sa plecam dar chiar acum cand atata lume ravneste la bancutele noastre de lemn? Un tanar din public, usor “afumat” se duce pe scena si face putin spectacol. Incepe o melodie folk si publicul il sustine. Se spun cateva bancuri, lumea il striga pe Fuego. Din fericire nu apare, presupunem ca e acasa, suparat ca impodobitul bradului nu e proba olimpica. Unul dintre ai nostri, un baiat de 12 ani, se duce pe scena alaturi de tanarul deja prezent acolo si intregeste spectacolul. Publicul aplauda si il aclama. Suntem bucurosi ca e “de al nostru”. Timpul trece mai repede si apare formatia asteptata.

Ansamblul folcloric lipovenesc

Este un grup folcloric lipovenesc, imbracati traditional. Ne canta ceva din folclorul lipovenesc, danseaza cu cateva persoane din public. Era pregatit si un foc de tabara, pe care il aprind si se canta si danseaza la lumina lui. E un spectacol reusit dar pentru noi a fost o zi obositoare si nu stam pana la sfarsit, ne retragem spre corturi desi spectacolul nu e gata. Ajunsi acolo constatam ca o parte deja dormeau, alti cativa stateau inca afara la aer si la vorbe. Imi aduc izoprenul din cort si ma asez pe nisip. Imi dau seama ca e o seara minunata si e pacat sa dorm in cort, asa ca imi aduc sacul de dormit si, desi in jurul meu inca se vorbea, adorm.

Cand ma trezesc soarele nu rasarise inca, dar era pe aproape. Constat ca am fost doi care am dormit afara.  Nu stiu cat este ceasul, nu am la indemana asemenea aparate. De la plecarea de acasa nu mi-am luat ceas, iar telefoanele au lost lasate in cort. Eram acolo pentru relaxare, si asta pentru mine inseamna ca timpul se masoara altfel, si anume: cand iti e foame e timpul sa mananci, cand iti e somn e timpul sa dormi, cand esti odihnit e timpul sa te trezesti te trezesti. Acum eram aproape odihnit, asa ca am mai dormit putin. Cand soarele a inceput sa straluceasca m-am trezit. Asta poate fi un dezavantaj al dormitului afara dar placerea e mai mare si merita, parerea mea.

Peste zi soarele e din nou puternic, din nou urmarim umbra, si facem baie in mare. Incercam sa inchiriem o hidrobicicleta dar sunt doar doua si multi pretendenti. Renuntam. Se poate trai si fara. Stabilim ora de pleccare si sunam dupa barca sa vina sa ne ia, si cand se apropie timpul ne apucam sa strangem tabara. Impachetam si constatam ca unul din corturi are barele de fibra de sticla rupte. Cel mai probabil s-au rupt de la pietrele asezate neglijent pe ele, pietre folosite pentru ancorarea cortului. Supararea e putin amplificata si de faptul ca era un cort nou. Vom cauta o solutie buna de remediere intrucat tijele nu se gasesc separat ca piese de schimb.

plecam pentru o luna?

Ne ducem pe cheu cu toate bagajele (si asa cum am stabilit mai devreme, nu sunt putine) sa asteptam salupele ce ne vor duce spre Jurilovca. Ajungem la masini si ne imbarcam spre casa. Alegem alta ruta spre Constanta, prin statiunea Mamaia, dar nu realizam decat foarte tarziu un lucru – e duminica dupa amiaza si multa lume pleaca din statiune. E aglomeratie si stam in trafic. Alegem o ruta ocolitoare pe malul Canalului si iesim la Ovidiu. A fost o decizie buna pentru ca toata statiunea se mergea bara la bara. Ajung acasa si am impresia ca nu sunt foarte obosit, ma asez la televizor si simt ca adorm instant. Pana la urma poate ca totusi sunt foarte obosit. Dar cu siguranta relaxat.

plecam de la Gura Portitei