Dupa o asteptare indelungata si
pregatiri nu tocmai amanuntite ce au inceput cu cateva luni in urma, am plecat
intr-o drumetie spre creasta Fagarasului.
Pe 02 Iunie, dupa un start lansat greoi,
pe la ora 11 pornim din Constanta spre Breaza (de Brasov), locul de pornire al
traseului nostru. Abia cand ai iesit din oras poti aproxima cine merge si
cine renunta si dupa ce componenta echipei s-a modificat de mai multe ori,
suntem in total, daca ma numar si pe mine, doi. Nu suntem multi dar suntem
dornici de drum si munte sau cel putin asa consideram. Spre seara ajungem in
Breaza, trecem de sat si gasim un loc de cort. Intram la somn si adormim pe la
20:30 - 21:00.
Duminica 03 Iunie, prima zi din marea noastra
excursie. Ne trezim devreme dupa standardele de oras (7:00) si incepem
pregatirea bagajelor. Peste noapte nu a fost frig, temperatura nu a scazut sub
7°C. Presiunea atmosferica 736hPa. Lasam masina in curtea unui bar din apropiere, Cabana Vanatorilor, si pe
la ora 10:00 pornim la drum spre "Zona Urlea" - cum este specificat
pe indicatoarele turistice, indicatoare noi si bine intretinute de serviciul de
salvamont Victoria. Timpul specificat pe indicatoare este de 3:30h.
Nu mai este “Cabana Urlea”, asa cum inca
o gasim pe indicatoarele vechi, dar asta e o alta poveste.
Pana pe la ora 12:00 traseul urmat de
noi, punct rosu, urca pe un drum forestier si suntem insotiti de urmele de TAF-uri(Tractorul Articulat Forestier) pana dupa 1000m altitudine. Pe
la 15:30 ajungem la “Zona Urlea”. Motivul pentru care se numeste asa este
evident.
|
"Zona Urlea" |
Inainte de cabana, cam la 20 minute gasim un
izvor, total neamenajat dar ne descurcam.
16:30 plecam de la Urlea spre Lacul
Urlea. La 15:30 incepe ploaia. Ne adapostim sub foaia de cort si punem la fiert
o supa. Ploaia se opreste dar nu iesim de sub adapost decat dupa ce terminam de
mancat. Strangem si continuam printre jnepeni. Sunt plini de apa si ne udam pe
haine mai mult decat ne-am udat de la ploaie. Vedem o capra neagra, care se va dovedi singura vazuta pana coboram. Suntem la inaltime, aproape de
2000m, si hainele se usuca repede. Mergem pana pe la ora 19:30, cand ajungem
intr-o sa, sub Varful Mosu (2231m) unde nu suntem siguri de
drum. Suntem obositi si punem cortul. Pana aici am urmat traseul punct rosu,
traseu care merge peste varful Urlea (2473m), din care se separa traseul punct
albastru, traseul pe care il urmam noi. Presiunea atmosferica este in scadere,
bate vantul bine, nu sunt multi nori. Intru la somn devreme, nu apuc sa
folosesc lanterna.
Luna este mare, nu sunt nori si lumina
este puternica. Se poate merge la lumina lunii fara probleme, dar la noi nu e
cazul.
Luni 04
Iunie, ziua a 2-a. Ma trezesc devreme, pe la 6:00. Soarele bate tare, si
pana la ora 7:00 in cort este foarte cald (18°C), peste noapte nu a scazut sub
10°C. Presiunea atmosferica in foarte usoara scadere (de la 801 la 800hPa).
Pe
la ora 9:00 plecam spre Lacul Urlea, si dupa 15 – 20 min ajungem la un refugiu.
Este nou, functional, curat. Daca nu as sti ca sezonul este abia la inceput as
zice ca refugiul a fost montat anul acesta. Nu este nimic zgariat pe pereti,
nici macar scrieri cu markerul.
Undeva pe la ora 12:30 ajungem la Lacul
Urlea, unde gasim alt refugiu, la fel ca celalalt, nou, curat, functional. O sa
stam in el, e mai convenabil decat sa punem cortul.
In timp ce urcam era cald si soare si o idee se naste in gandul nostru - sa facem baie in Lacul Urlea. Pana la urma, din diferite motive, am hotarat ca nu e momentul sa facem baie in lac.
|
Lacul Urlea (2194m) |
Ne hotaram sa ducem o parte din alimente
si apa sus in creasta: o parte din conserve, o parte din apa si, o hotarare de
care ne vom indoi mai tarziu, painea si supele instant.
Inainte de ora 14:00 plecam spre creasta
desi cerul este usor acoperit. Urmam traseul punct albastru, dar pentru a evita
niste pante abrupte inzapezite pe care poteca le intersecteaza, urcam pieptis
direct in creasta pe o panta abrupta si periculoasa as spune eu (de nota 7-8 pe o scara de la 1 la 10 unde 1 e
plimbarea prin parc, 2 e mersul pe strada, 9 e atunci cand cazi si lovesti ceva
si 10 putin mai grav de atat). Ajungem in
creasta si lasam mancarea la “adapostul” catorva stanci si continuam pe traseul
banda rosie, traseu din care deviem spre Vaful Dara (2501m). Teoretic este poteca
nemarcata, dar noi nu am putut decat sa ghicim pe alocuri cateva urme de poteca.
Din fericire varful este vizibil si se ajunge usor si fara poteca. La 16:30
ajungem pe Vf. Dara, facem cateva poze si continuam spre Vf. Hartopul Darei (2506m). Aici
ajungem la 16:45. Pozele de rigoare si plecam inapoi.
|
Vf. Hartopul Darei(2506m) in spate Vf. Dara (2501m) si Vf. Urlea (2473m) |
|
Pe drum ne gandim ca poate nu a fost o idee tocmai buna sa lasam painea, intr-o punga, undeva afara, dar ne convingem singuri ca nici prea rau nu este. Asta si pentru ca nu vrem sa mai mergem pana la "ascunzatoare". Ne intoarcem in poteca banda rosie
(traseul de creasta) unde ajungem la 17:30 si o urmam putin spre est, dar o
parasim repede pentru a cobora inapoi spre lac, de data asta direct prin
extremitatea sudica a caldarii Urlea. Ajungem la lac pe la ora 18:30 si imediat
dupa si la refugiu. Constat ca mersul a lasat mici urme pe picioarele mele - basici. Poate e de la cobarare excesiva, poate e de la bocanci. Eu o sa zic ca e de la soseste. Sunt convins ca se vor vindeca la un moment dat. Nu apuc sa folosesc lanterna nici astazi, intru la somn
devreme.
Marti 05 Iunie, ziua a 3-a. Dimineata
ploua, la un moment dat chiar tare. Continua sa ploua si dupa ora 8:00, si
vremea nu pare sa se inbunatateasca prea repede. Temperatura in refugiu nu a
scazut sub 7°C. Presiunea atmosferica e in usoara scadere (de la 782 la
779hPa). Nebulozitate 100%.
Ploaia da semne ca vrea sa se opreasca.
Probleme la facut bagajele, desi avem
mai putin nu mai incap in rucsaci. Imediat iau nastere doua teorii.
1: de la altitudine si temperatura
rucsacii si numai ei se conntracta.
2: de la presiunea scazuta toate
obiectele din bagaj ocupa un volum mai mare. Consideram a 2-a teorie fiind mai
aproape de adevar, stim ca nu ne putem opune legilor fizicii si ne supunem.
Pe la 10:30 plecam din refugiu spre
creasta. Rucsacul e mai usor, dar mintea este incarcata. Ma gandesc la painea lasata
sus, si la ploaia ce a trecut peste ea. Si la ce animale ar fi putut sa o
consume. Pana la urma nu e asa de rau, doar ca, daca cineva sau ceva a
imprastiat conservele e posibil ca acestea sa o ia la vale si cum panta acolo nu e
tocmai lina, sa se opreasca repede si sa avem sanse sa le gasim. O sa ajungem si o sa vedem.
Urcarea de la Lacul Urlea am facut-o direct
prin sudul caldarii, pe unde coborasem seara. Periculozitatea traseului
nemarcat ales este de 3-4 pe scara descrisa mai sus. Ajungem pe creasta dupa
aproximativ 1h30min, sunt 8°C. O sa iasa soarele si o sa se incalzeasca putin.
Pe la 12:30 ajungem la locul unde
lasasem mancarea si ne linistim.
Facem un inventar scurt: painea nu mai
este deloc (nici firimituri nu gasim), 2 supe instant sunt imprastiate – una desfacuta
si nemancata, una nedesfacuta. E clar ca nu i-au placut. 3 supe instant cu
taitei – taiteii lipsesc (din nou, nici un fel de firimituri – s-a mancat frumos).
Gasim pliculetele cu condimente din interior: toate trei, unul desfacut si
nemancat, doua intacte. Banuim ca nici astea nu i-au placut. Ne mai gandim la
ceva – oare ce contin pliculetele astea de nu le-a mancat nimic?
Sau erau adeptele unei diete sanatoase? Dintre conserve lipseste una singura,
de pate. Logic, ne gandim, painea nu intra prea bine simpla, a mers mai bine cu
pate. Dintre pungile in care era lasata mancarea am gasit doar bucatele, imi
place sa cred ca am recuperat mai mult de 50% din plastic, restul facand si noi
ca multi turisti, l-am imprastiat pe munte. Asa ne place sa credem ca noi,
cand mergem, nu daunam cu nimic mediului inconjurator.
Ne gandim, fara sa acuzam pe nimeni in
afara de noi, ce animal am hranit. Om, turist sau cioban nu a fost cu
siguranta. Urs sigur nu a fost (ar fi deschis si mancat si conservele, si asta nu pentru ca erau cu deschidere rapida ci pur si simplu pentru ca putea). Iepure,
vulpe, lup foarte putin probabil. Capra sau ceva rozatoare. Eu cred ca ceva
rozatoare. Altii considera ca a fost capra. Oricum totul s-a intamplat de
dimineata, dupa ce s-a oprit ploaia, praful de la supe fiind uscat cand l-am
gasit noi.
La ora 15:00 ajungem in Fereastra Mare a
Sambetei (2188m). Teoretic aici este loc de cort. In situatia noasta este un
strat de zapada de aproximativ 2m inaltime care acoperea toata saua. Oricum este devreme si vrem sa mergem
mai departe. Verificam harta si continuam spre Refugiul Portita Vistei. Din
Fereastra Mare se trece peste Vf. Slanina (2268m) si ajungem in Ferastra Mica a
Sambetei (2177m). Aici este un refugiu nou construit. Surprinzator nici acest
refugiu nu are urme vizibile produse de turisti, din nou, nici markere pe
pereti. Si lucrul care surprinde cel mai mult, are panou fotovoltaic (mic 100 –
120W), tub luminos pt iluminatul interior (cu buton on/off) si priza auto de
12V(pt incarcator auto pt mobil), totul functional. Refugiul a fost amenajat de EcoXtem si Hightech Passport - bravo.
In refugiu ne-am intalnit cu primul om
pe care l-am vazut de cand am urcat pe munte. A urcat de la Sambata si va
cobora tot acolo in aceiasi seara. Verificam iar harta, si constatam ca pana la
refugiul Portita Vistei avem de trecut peste 4 varfuri: Galasescu Mic (2433m),
Galasescu Mare (2470m), Galbenelele (2456m) si Hartopul Ursului (2461m). Vremea
da semne tot mai puternice ca vrea sa se strice, dupa ce termometrul a ajuns la
15°C la pranz, a scazut, iar pe la 7-8°C spre dupa amiaza. Continuam si pe la ora
19:00 este deja ceata deasa. Inainte sa vina ceata ochisem un loc bun de cort, cam la
50 -70m mai jos de poteca, sub varful Hartopul Ursului, decidem sa ne oprim si
punem cortul. La ora 19:30 cortul e asezat, facem si un mic baraj de pietre
spre sud, in ideea de a ne proteja putin daca bate vantul tare.Verificam
altimetrul si suntem la 2392m altitudine. La 19:45 incepe ploaia. Pe la 8:30,
ploua tare. Tin lanterna la indemana dar nu este cazul sa o folosesc. Somn.
Miercuri, 06.06, ziua
a 4-a. Dimineata ploua. Cand tare cand mai incet. Vantul bate moderat dinspre
nord. Barajul nostru de pietre nu a avut nici un efect, dar am avut alt baraj
natural, mult mai mare si eficient. La ora 9:00 in cort sunt 4°C. Sacii nostri
sunt confort pana la -6°C si pana acum nu se dezmint. Cu mici pauze a plouat
toata noaptea. Tot cu mici pauze am dormit si noi. Presiunea a scazut foarte
putin (de la 766 la 764hPa). Mie imi vine greu sa mai dorm. Stau in sac de mai
mult de 12 ore. Totusi reusesc in continuare sa dorm. Nu mai ploua tare, dar nu
se opreste inca. A venit si foarte putina zapada, s-a adunat pe panza cortului
si a alunecat langa el. Pe la ora 11:00 se opreste ploaia si iese pentru foarte
scurt timp soarele. In cort temperatura urca rapid pana pe la 18-20°C. Revine
ceata si temperatura scade la fel de repede cum a crescut. Cortul are
hidroizolatie dar nu are termoizolatie. Si in cazul asta hidroizolatia a
rezistat foarte bine, nu a intrat decat foarte putina apa in cort si asta din
erori de montaj. Vizibilitatea e cam de 50m. Am decis ca iPhone-ul sa doarma cu
mine in sac. Nu stiu daca asta ii face bine sau rau dar asta e modul meu de a-i
arata ca tin la el. Nokia sta in rucsac, pe veranda cortului si nu protesteaza.
Bateria arata tot plin. Pana la urma cei de la Nokia au facut treaba buna. Evident
amandoua telefoanele sunt inchise. La ora 13:00 mancam. Ultima masa a fost ieri
pe la ora 17:00, pe drum. La 14:30 suntem afara si asteptam sa se usuce putin
cortul. Speram ca vantul sa il usuce, ceata puternica nelasand soarele sa
treaca.
Judecand dupa numarul mare de gunoaie
gasite in apropiere locul asta a mai fost folosit de multe ori pentru campat.
Evident, turistul obisnuit nu poate sa isi care conservele goale sau sticlele
goale de bautura. Acum, daca unii lasa conservele sa rugineasca, oare cei care
au lasat conserve de aluminiu sau sticle si borcane goale, le-au lasat in idea
ca vor ruginii si acestea si vor disparea, sau si-au dorit sa readuca bogatiile
subsolului la loc in subsolul patriei? Strangem totul intr-un singur loc, si ne
rezumam la atat.
La ora 15:00 plecam spre refugiul
Portita Vistei. Avem de traversat o limba mare si abrupta de zapada si hotaram
sa o ocolim. Trecem pe deasupra si de aici suntem foarte aproape de creasta. Urcam
pe zapada abrupta, urc primul si sap trepte, cu bocancii. In timp ce urc ma
gandesc ca poate este cornisa. Ma linistesc pentru ca desi este ceata puternica
se vede suficient cat sa vad un marcaj pe stalp metalic, montat dincolo de
creasta. Urc cu incredere, e o senzatie placuta sa urci pe zapada, sa treci
peste o creasta, fie ea si una secundara ca in cazul nostru. Dincolo vizibilitatea este
la fel de mica, sub 50m. Ne oprim pe o portiune cu stanci si iarba. Este ora
16:00. Nu se vede poteca si decidem sa asteptam sa vedem ce ne asteapta in
continuare. Asteptam sa se imprastie putin ceata si pana la 16:30 nu se
intampla nimic. Tot ce putem sa vedem e ca zapada se intinde mult in jos, e
abrupt si banuim ca poteca e aproximativ pe curba de nivel.
Nu avem echipamentul de iarna la noi. Am
lasat si coltarii si pioletul acasa, doar mergem vara la munte. Ar fi fost
foarte bune, dar si cei de la Salvamont Victoria au spus ca nu e nevoie, e
doar putina zapada, si de jos de la baza la fel se vedea, dupa cum am constatat
si noi.
La cum arata vremea
si ceasul, avem 2 optiuni: 1. sa punem cortul unde am stat si noaptea trecuta
si incercam din nou ziua urmatoare in speranta ca se indreapta vremea sau 2. sa
ne intoarcem la refugiul din Fereastra Mica (aproximativ 3 ore de mers), si sa
coboram pe la Cabana Sambata. Luam in calcul si vremea care vrea sa se
inrautateasca si alegem refugiul. La 10 minute dupa ce pornim inapoi simt ca
incepe sa ma doara genunchiul drept. Ma opresc si imi dau cu ceva geluri
revigorante si ma bandajez cu o fasa elastica. Continuam spre refugiul Fereastra
Mare, vantul se inteteste, temperatura e in jur de 4°C. Vantul continua sa bata
din ce in ce mai tare si teperatura scade la 0°C. Incepe o ploaie usoara. Continua
cu o mazariche racoroasa. Punem husele de ploaie pe rucsaci. La 19:10 ajungem
la refugiu. Vrem ceva cald si nu mai avem decat cafea. Bem cate o cafea si
mancam putin. La 19:40 incepe ploaia tare si vantul se inteteste. Lasam la
uscat pantalonii si gecile. Probabil de dimineata vor fi la fel. Desi nu e foarte
mult de cand ne-am trezit, intram iar la somn. Pana la urma daca suntem in
concediu, trebuie sa ne odihnim. Ma bandajez mai bine si sper sa ca pana
dimineata genunchiul sa isi revina. Nici in seara asta nu aprind lanterna.
Joi 07.06, ziua a 5-a. Noaptea a plouat
tare si vantul nu a facut economie. Pe la 3:00 ploaia s-a oprit dar vantul a
batut pana dimineata. Pe la 6:30 – 7:00 ceata persita dar nu mai ploua. In
refugiu au fost 2°C, in sacul de dormit 23°C. Presiunea atmosferica a fost intr-o
foarte usoara crestere, de la 774 la 776 hPa. Ne trezim pe la 8:00, mancam si
ne pregatim de plecare. Peste noapte nu s-a uscat nimic din haine, asa cum ne
asteptam. Nu prea am alta varianta decat sa aleg metoda de uscare "pe mine". Si genunchiul meu este la fel ca seara, nici o imbunatatire vizibila.
La ora 9:05 plecam din refugiu, vantul s-a oprit, ceata persista. Urcam si
coboram Vf. Slanina si ajungem in Fereastra Mare a Sambetei la ora 9:30. Aici,
un indicator nou, instalat de Salvamont Victoria, cum au mai fost multe pe drum,
ne arata “Cabana Valea Sambetei, 2 ore, coborare periculoasa”. Semn triunghi
rosu. Pornim la vale si dupa aproximativ 45 min ajungem la 1850m, conform
altimetrelor noastre. E soare, si din ce in ce mai cald. Ne oprim sa renuntam
la hainele groase in favoarea echipamentul “de vara”. Se vede pana in creasta,
ceata s-a risipit aproape complet. Astazi ar fi fost o zi excelenta pentru mers
pe sus, dar pentru noi e deja prea tarziu. Drumul coboara in continuare abrupt
pana pe fundul vaii, undeva pe la 1500m. Cabana e la 1401m, temperatura a ajuns
la 20°C. Inainte de ora 12 ajungem la cabana. Nu stam decat sa bem un ceai si
continuam spre Complexul Sambata de Sus. Poteca merge prin padure si imi dau
seama ca am tendinta de a uita frumusetea drumurilor prin padure. Raul curge, la
un moment dat chiar puternic pe langa noi, e racoare si placut. Si zona asta se
va strica, se lucreaza la construirea unei hidrocentrale de mici dimensiuni. Este
energie curata, dar cu ce pret?! La ora 15:30 ajungem la Manastirea Brancoveanu.
Nu merg sa vad monumentul inchinat “banditilor” care au luptat in munti.
Durerea din genuchiul drept este constanta si o simt la fiecare pas, dar este
suportabila. Incecam sa gasim un autostop pana la Sambata de Sus, dar doi
indivizi imbracati deosebit si fiecare cu un rucsac mare in spate nu au mare
succes. Mergem pe sosea, sunt 9km pana in Sambata de Sus. De acolo tot cam atat
prin Lisa si Breaza pana la masina. In dreapta se vede o biserica. Presupun ca
e biserica din Lisa, dar nu e o sosea care sa ajunga direct acolo. Dupa mai
mult de 1/2h de mers pe jos si aproximativ 3 km imi trece prin minte o idee. Am
semnal la telefon si acces la Google Maps. Deschid telefonul, caut, si gasesc
un drumusor care ajunge mai repede in Lisa. Cum e foarte greu sa contrazici o
poza din satelit, luam o decizie radicala – taiem pe camp pana in Lisa. Decizia
e radicala pentru ca pe camp sigur nu gasim autostop. Facem dreapta din sosea
si continuam pe un drum aproape invizibil, dar navigarea e usoara. Stim directia
in care trebuie sa mergem. Dupa ceva mai mult de 1/2h ajungem la un rau. Nu l-am
vazut pe harta, desi apare si pe harta de hartie si pe Maps. Este Raul Sambata,
rau peste care de dimineata am pasit cu usurinta, si pe care l-am mai traversat
de cateva ori prin padure, fie pe jos fie pe podete. Drumul pare sa treaca prin
rau printr-un fel de vad. Ne descaltam si il traversam usor. Ajungem la Lisa si
de aici pana la bifurcatia cu Breaza sunt mai putin de 2km. Mergem pe jos si
speram ca de aici sa gasim o masina. Nu se intampla asa si mergem pe jos. Eu ma
opresc la primul magazin pe care il vad in Breaza si imi propun sa astept aici
cu bagajele pana vine masina. Imediat se gaseste o masina care sa ia un turist
singur si fara bagaje, asa ca in 30min masina a ajuns la mine si la bagaje.
Mergem sa punem cortul in acelasi loc unde am dormit si in prima seara. Evident,
adorm inainte sa fie nevoie sa folosesc lanterna.
Vineri 07.06. Temperatura in cort nu a
scazut sub 14°C. Ne trezim relativ devreme si pornim spre casa.
|
Traseul aproximativ pe munte |
|
Traseul aproximativ pe sosea |
Genunchiul meu e umflat si stand in
masina imi amorteste si doare. Pana nu aflu ce am patit, modul de
tratament si eventual cum sa evit pe viitor recidiva, declar suspendate orice drumetie pe jos sau
cu bicicleta.
Cateva date despre excursie:
-distanta 434km, pe ruta Constanta - Bucuresti - Ploiesti - Predeal - Rasnov - Fagaras - Breaza
- rucsacul a cantarit la plecare 10,5kg, fara mancare si apa, din care 2kg rucsacul gol, 1,5kg sacul de dormit. Mancarea pentru doua persoane a avut aprox 9,5kg inclusiv paine, apa 3 litri
- am petrecut 5 zile pe munte si 2 zile pe drum.